Glaucomul reprezinta o neuropatie optica progresiva ( afectarea nervului optic ), asociata frecvent dar nu invariabil cu cresterea tensiunii intraoculare, care duce la modificarea campului vizual si in final la pierderea ireversibila a acuitatii vizuale. Glaucomul sub diferitele lui forme, este unul din cauzele cele mai importante de orbire .
Glaucomul poate fi :
- congenital
- dobandit
-
- primar/secundar – cu unghi ingust sau unghi deschis
Cea mai frecventa forma de glaucom este cel primar cu unghi deschis – glaucomul care NU doare! De aceea, cei mai multi pacienti ajung la oftalmolog in faze avansate ale bolii, cand afectarea nervului optic este mare si pierderea de vedere importanta.
Printre factorii predispozanti enumeram varsta peste 40 de ani, rude de gradul I cu glaucom, unele boli ca diabet, hiper-/hipotensiune arteriala, migrena.
Stabilirea diagnosticului de glaucom se face prin coroborarea mai multor date si anume :
- masurarea tensiunii intraoculare
- examinarea papilei nervului optic
-
- clinic – examenul fundului de ochi
- paraclinic – OCT (tomografie in coerenta optica), HRT
- camp vizual ( manual sau/si computerizat )
- gonioscopie – pentru stabilirea formei de glaucom – cu unghi deschis sau ingust
Tratament
Glaucomul este o boala progresiva care dureaza toata viata si nu se cunoaste nici un tratament care sa-l vindece. Orice pierdere a vederii care s-a produs inainte de diagnosticarea glaucomului si inceperea tratamentului este ireversibila.
Nu exista medicamente capabile sa vindece glaucomul, in sensul ca vederea pierduta prin glaucom nu poate fi recapatata. Toate medicamentele utilizate in prezent in tratarea glaucomului reusesc sa opreasca sau sa intarzie agravarea bolii prevenind astfel aparitia orbirii.
De aceea, diagnosticarea la timp a bolii, atunci cand vederea nu este mult afectata este esentiala!
De principiu, tratamentul consta in administrarea de picaturi, iar daca acestea nu pot reduce suficient tensiunea intraoculara sau boala avanseaza rapid, se recurge la interventii chirurgicale.
Cel mai important este diagnosticarea precoce a glaucomului si inceperea tratamentului, pentru ca administrarea unor picaturi toata viata este un inconvenient mult prea mic fata de intunericul care se asterne in urma acestei boli.
De asemenea un alt lucru important este urmarirea eficientei tratamentului, prin controale frecvente la medicul oftalmolog. Nu este suficient doar sa punem picaturi, ci sa si vedem ca au efect.
In concluzie, glaucomul nu ar trebui sa reprezine o problema pentru nimeni, cu tratamentul corect, orice persoana poate duce o viata normala si activa, fara riscul de a orbi.
|
